Capetele oaselor sănătoase se întâlnesc în articulaţii şi sunt acoperite de cartilagiu, un material spongios care permite mişcarea oaselor aproape fără frecare între ele. Articulaţiile sunt închise într-o capsulă şi sunt căptuşite cu o membrană specială numită membrană sinovială. Membrana sinovială secretă un lichid lubrifiant care ajută articulaţia să se mişte uşor și fără probleme, în timp ce muşchii, tendoanele, şi ligamentele susţin şi menţin articulaţia.
Cu toate acestea, din cauza vârstei, bolilor, din motive ereditare, de structură, din cauza suprasolicitării sau din cauze necunoscute, articulaţiile pot devia de la condiţiile ideale descrise mai sus. De exemplu, osteoartrita distruge acest echilibru fin cauzând durere, rigiditate şi tumefiere la nivelul articulației.
Artrita este o inflamare a unei articulaţii, dar termenul este frecvent utilizat pentru a descrie o afecţiune în care cartilagiul este deteriorat. Cele trei tipuri principale de artrită sunt artrita traumatizantă, reumatoidă şi osteoartrita.
Osteoartrita (OA), cea mai frecventă formă de artrită, este o boală care afectează întreaga articulaţie, implicând de obicei cartilagiul, osul, membrana sinovială şi ligamentele. Fiziologia cartilagiului este în mod specific modificată, alterată, iar cartilagiul se erodează în locul unde se întâlnesc, sau articulează, două oase.
În perspectiva tradiţională, se consideră că osteoartrita se datorează „uzurii normale” cauzată de vârstă, o tulburare degenerativă pentru care se putea face prea puțin din punct de vedere medical. Începând din anii '80, studiile au adus noi dovezi care au dus la modificarea mentalităţii astfel încât în momentul de faţă există o varietate de opţiuni de tratament pentru ameliorarea durerii, precum AINS, corticosteroizi, acetaminofen, înlocuirea articulaţiei, şi, mai recent, vâscosuplimentarea cu acid hialuronic.