Icon fertilitate

Fertilitate

Despre fertilitate

Până la un sfert din toate cuplurile pot avea probleme în conceperea unui copil, o cifră care pare să crească, parţial din cauza tendinţei de amânare a concepției până la o vârstă mai înaintată. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că există aproximativ 60-80 milioane de cazuri de infertilitate la nivel mondial.

Tratamentul infertilităţii este unul din domeniile de expertiză principale în care Ferring îşi dovedeşte experienţa, şi este ferm dedicat scopului de a obţine progrese în domeniul tehnologiei de reproducere asistată (TRA).

Experienţa Ferring

Portofoliul Ferring pentru infertilitate conține produse înalt purificate şi standardizate derivate din urină umană. Studiile clinice şi experiența îndelungată în utilizare au demonstrat că terapiile hormonale dezvoltate de Ferring sunt eficace şi oferă un profil bun de siguranţă.

Încărcătura fizică şi emoţională

Infertilitatea nu este doar o problemă de natura fizică. Deşi multe cupluri tratate pentru infertilitate trăiesc în cele din urmă bucuria de a avea copii, infertilitatea şi tratamentul acesteia presupun în general un stres considerabil pentru relaţia de cuplu şi pentru vieţile personale ale partenerilor. Succesul tratamentului în cazul infertilităţii include acordarea de îngrijiri atât fizice, cât şi emoţionale pentru cuplu.

Pentru a afla mai multe despre tratamentul infertilităţii, vă rugăm să vizualizaţi acest ghid (în format PDF): A guide to managing infertility

 

Procesul reproducerii

Funcţionarea normală a sistemului reproducător masculin şi feminin depinde de semnalele complexe de comunicare hormonală între sistemul endocrin şi organele sexuale: ovarele la femei şi testiculele la bărbaţi.

Rolul hormonilor

Ca în majoritatea sistemelor din organismul uman, hormonii sunt implicați direct în procesele complicate pe care le presupune fertilitatea masculină şi feminină.

Trei hormoni esenţiali sunt responsabili pentru controlul sistemelor şi ciclurilor reproducătoare la ambele sexe. Hormonul eliberator al gonadotropinelor (GnRH) este secretat de hipotalamus. Acest hormon stimulează secreţia a doi hormoni gonadotropi de către glanda hipofiză: hormonul luteinizant (LH) şi hormonul foliculo-stimulant (FSH). Atât LH cât şi FSH sunt elemente cheie care influențează ovulaţia şi dezvoltarea spermatozoizilor la bărbaţi.

Organismul trebuie să elibereze aceşti hormoni în anumite cantități și la anumite perioade corespunzatoare ciclului menstrual pentru obținerea ovulației, sau pentru ca întregul proces al producerii spermei sa aiba loc. Dacă nu, şansele de concepţie vor fi reduse.

Aparatul reproducător feminin

Producerea ovocitelor
Femeile se nasc cu aproximativ 400.000 de ovule imature deja prezente în ovare. În fiecare lună, între pubertate şi menopauză, un ovul (de obicei) se maturează complet şi îşi începe călătoria în jos prin trompele uterine în aşteptarea fertilizării.

Ciclul menstrual
Există trei etape ale ciclului menstrual „lunar” al unei femei. În medie, acest ciclu durează 28 de zile.

  • Etapa 1: faza foliculară
    Prima etapa a ciclului menstrual durează aproximativ două săptămâni. În acest interval, secreţia de FSH creşte, stimulând recrutarea și dezvoltarea unui folicul care conţine un ovul şi maturarea acestui ovul. Foliculul, pe masură ce crește va secreta cantităţi din ce în ce mai mari dintr-un hormon feminin, estrogenul, care determină modificări la nivelul mucoasei uterine (endometru) şi a mucusului cervical. Mucusul cervical se subţiază pentru a permite spermatozoizilor să treacă spre uter, iar endometrul se îngroaşă, devenind un mediu ideal pentru implantarea unui ovul fertilizat.
  • Etapa 2: Ovulaţia 
    Cu aproximativ 32 de ore înainte ca un ovul să fie gata pentru a fi eliberat, cantitatea de estrogen produsă de folicul creşte în mod brusc, determinând un vârf în secreţia de LH la nivelul glandei hipofize. Această creştere bruscă a nivelului de LH determină ovulaţia. Foliculul se sparge și eliberează ovulul matur, care începe să se deplaseze prin trompa uterină.
  • Etapa 3: Faza luteală 
    Ceea ce rămâne din folicul se transformă în corpul luteal, care va secreta un al doilea hormon feminin, progesteronul. Aceasta ajută la menţinerea celor mai bune condiţii pentru sarcină în cazul în care ovulul este fertilizat. Dacă ovulul nu este fertilizat în decurs de aproximativ 72 de ore, corpul luteal degenerează în cele din urmă, iar ovulul este eliminat din uter împreună cu mucoasa, ceea ce determină apariția menstruaţiei, aproximativ 14 zile mai târziu.

Sistemul reproducător masculin

Producerea spermei

LH este responsabil în producerea hormonului masculin, testosteronul, care împreună cu FSH este responsabil pentru stimularea producerii spermei în testicule.

Spermatogeneza este un proces continuu. Durează aproximativ 74 ± 5 zile ca o celulă germinală masculină să se dezvolte într-un spermatozoid matur. Câteva sute de milioane de spermatozoizi sunt produşi în fiecare zi. Din milioanele de spermatozoizi disponibili în fiecare zi, doar o proporție mică au potenţial deplin de fertilizare.

Procesul de spermatogeneză se desfașoară cel mai eficient la o temperatură de 34°C. Este deci vulnerabilă în faţa creşterilor de temperatură.

Spermatozoizii

Un spermatozoid este format din două părţi principale:

  • capul, care are rolul crucial de a se agăţa de un ovul şi de a-i penetra membrana externă, el deține de asemenea şi informaţia genetică a celulei;
  • coada, care permite spermatozoidului să „înoate” de-a lungul aparatului reproducător feminin pentru a ajunge la ovul.

Problemele care afectează oricare dintre aceste componente vor afecta capacitatea de fertilizare a spermatozoidului.

Momentul ideal al concepţiei

O sarcină nu este niciodată uşor de obţinut, nici chiar pentru persoanele fără probleme de fertilitate. Oamenii sunt una dintre cele mai puţin fertile vieţuitoare de pe pământ, cu doar 25% şanse de concepţie în fiecare lună.

Spermatozoidul poate trăi doar aproximativ 48 de ore în interiorul aparatului reproducător feminin, iar ovulul trebuie să fie fertilizat în cel mult 72 de ore de la ovulaţie, ceea ce lasă un interval de timp foarte scurt pentru fertilizare. Astfel, cel mai bun moment pentru concepţie este undeva în partea de mijloc a ciclului menstrual, imediat înainte de producerea ovulaţiei.

Sarcina

În condiţii normale, doar câteva sute din cei 14 milioane de spermatozoizi eliminați în mod natural în vagin în timpul actului sexual reuşesc să ajungă la capătul terminal al trompei uterine, loc în care ovulul poate fi fertilizat.

După ce un spermatozoid a reușit să fertilizeze cu succes un ovul, începe diviziunea celulară, iar cele doua celule care au fuzionat vor deveni un embrion. În acelaşi timp, se produce migrarea embrionului, iar la aproximativ o săptămână după ovulaţie, embrionul ajunge în uter şi se implantează în endometru. Realizarea cu succes a implantării va împiedica distrugerea corpului luteal şi a endometrului, şi prin urmare menstruaţia nu se va mai produce.

În acest moment, un alt treilea hormon gonadotrop, gonadotropina corionică umană (hCG), este produs de placenta care se va dezvolta după implantare. Hormonul hCG joacă un rol important în menţinerea sarcinii. El stimulează corpul luteal să continue să producă cantităţi mari de estrogen şi progesteron.

 Cauzele infertilității

Natura complexă a proceselor şi interacţiunilor implicate de producerea ovulelor/spermatozoizilor şi precum și procesul de fertilizare ne arată că pot exista situatii in care „ceva” să nu meargă asa cum ar trebui în diferite stadii ale procesului.

Infertilitatea

Infertilitatea se defineşte de obicei prin incapacitatea unui cuplu de a concepe după un an de raporturi sexuale neprotejate. Totuși, cuplurile mai tinere pot fi încurajate de unii medici să aştepte până la doi ani înainte de a încerca să urmeze un tratament, în timp ce femeile în vârstă de peste 35 de ani sau cele cu anumite probleme medicale, cum este diabetul, ar trebui să aştepte doar şase luni.

Date statistice

Aproximativ unul din şase cupluri care au probleme ajunge să solicite ajutor medical. În această categorie de persoane, cauza infertilităţii este identificată la femeie, în până la 40 la sută din cazuri, şi la bărbat în aproximativ 30%. În cazurile rămase, fie se constată că ambii parteneri prezintă probleme de fertilitate, fie cauza nu poate fi determinată.

Factori feminini

  • Hormonali/ovulatorii: Problemele hormonale afectează dezvoltarea foliculilor, precum şi ovulaţia. Problemele de ovulaţie sunt cea mai frecventă cauză a infertilităţii feminine şi reprezintă o treime din totalul cazurilor.
  • Probleme ale trompelor uterine: Deteriorarea trompelor uterine este un alt motiv frecvent de infertilitate, împiedicând ovulul să se deplaseze în jos şi afectând fertilizarea sa, și apoi trecerea spre uter.
  • Probleme uterine: Endometrioza poate fi o problemă esenţială la nivelul uterului. În această situaţie, celulele care formează endometru se desprind şi migrează, lipindu-se de ovare şi/sau de trompele uterine, afectând funcţionalitatea acestora. Fibroamele şi polipii ce se pot dezvolta la nivelul uterului pot cauza de asemenea probleme de fertilitate.
  • Probleme cervicale/vaginale: Anomaliile structurale ale vaginului sau cervixului pot afecta fertilitatea, precum şi caracteristicile fizice ale mucusului cervical. Mucusul poate avea efect negativ asupra spermatozoizilor,poate conține în anumite situații anticorpi anti-spermatici, sau se poate îngroşa suficient cât să blocheze avansarea spermei.
  • Hiperprolactinemia: În această situație se înregistreaza niveluri serice foarte ridicate ale unui hormon numit prolactină. Acest lucru cauzează simptome care includ cicluri menstruale neregulate sau absente, infertilitate şi instalarea lactaţiei.

Factori masculini

  • Potenţa spermatozoizilor: În general, majoritatea cazurilor de infertilitate masculină se datorează unui număr scăzut de spermatozoizi, această situație se asociază în general și cu o rată ridicată de deficienţe ale spermatozoizilor (în ceea ce priveşte mărimea, forma şi deplasarea).
  • Dezechilibre hormonale: Dezechilibrele hormonale asociate cu FSH şi LH apar într-adevăr la bărbaţi, însă nu sunt foarte frecvente.
  • Insuficienţă testiculară: La unii bărbaţi se constată lipsa spermatozoizilor în lichidul seminal. Aceasta se poate datora unei insuficiențe de ejaculare sau imposibilitatea testiculelor de a produce spermă.
  • Varicocel: Acesta înseamnă prezenţa unui grup de vene dilatate și contorsionate la nivelul organului spermatic. Datorită existenței unei particularități anatomice, varicocelul este mai frecvent pe partea stangă. El reprezintă cea mai frecventă anomalie anatomică la bărbaţii infertili dar poate fi întalnit și la barbatii fertili, afectandu-le în timp fertilitatea.
  • Blocaj tubar: Această situație poate apărea ca urmare a unor infecţii și poate împiedica spermatozoizii să ajungă în lichidul seminal . Ocazional, sperma ejaculată de unii bărbaţi este deviată în vezica urinară.
  • Anticorpi anti-spermatici: Un grup redus de bărbaţi produc de fapt anticorpi împotriva propriilor lor spermatozoizi. Aceasta este cauza care reprezintă aproximativ 10% din cazurile neexplicate de infertilitate masculină.

Probleme frecvente de infertilitate

Din cazurile de infertilitate ce se datoreaza unor probleme ce aparțin ambilor parteneri, unele dintre aceste probleme pot fi foarte ușor şi destul de simplu de rezolvat. Deoarece intervalul de timp în care este posibilă fertilizarea ovulului este destul de limitat pe durata ciclului menstrual al femeii, frecvenţa şi momentul în care are loc raportul sexual pot fi factori hotărâtori. În unele cazuri s-a constatat că problema ţine de tehnică (sperma nu este introdusă suficient de adânc în vagin). Fertilitatea scade de asemenea odată cu vârsta, în special la femei. La bărbaţi, valorile testosteronului pot să scadă odată cu înaintarea în vârstă, dar nu în maniera dramatică care se observă la femei. Bărbaţii continuă să producă spermatozoizi, însă motilitatea şi calitatea acestora se diminuează odată cu avansarea în vârstă.

 Tratarea infertilității

Astăzi, o mare varietate de metode de investigare sunt disponibile, ajutând la identificarea cauzei (cauzelor) infertilităţii şi oferind, în final, cuplurilor cea mai mare şansă pentru a-şi realiza visul de a avea un copil.

Vestea bună este că majoritatea cuplurilor infertile care solicită ajutor medical reuşesc în cele din urmă să aibă un copil. Frecvenţa sarcinilor obţinute prin tehnologia de reproducere umana asistată (TRA) depăşeşte în prezent rata fertilităţii naturale lunare pentru majoritatea cuplurilor „fertile”. Dar pentru a se obţine acest lucru, ar putea fi necesare tratamente repetate. Prin urmare, cu cât este iniţiat tratamentul mai devreme, cu atât creşte şansa reuşitei concepţiei.

De mai bine de un deceniu, Ferring ajută cuplurile să conceapă și să devină părinţi, oferind un portofoliu de produse de înaltă calitate care acţionează într-un mod similar cu hormonii naturali produşi de organism. Prin corectarea dezechilibrelor hormonale şi stimularea ovulaţiei, aceste produse ajută la obţinerea unei rate ridicate de succes în obținerea sarcinii.

Opţiuni de tratament

Procedurile şi tratamentele disponibile la clinicile de infertilitate pot fi împărţite în patru categorii principale:

  • Terapii hormonale şi anti-estrogenice (include inducerea ovulaţiei)
  • Proceduri de inseminare artificială (IA)
  • Intervenţie chirurgicală
  • Tehnologii de reproducere umana asistată (TRA)

Este posibil ca specialistul în infertilitate să înceapă cu cel mai simplu tratament care este indicat în caz de infertilitate la un anumit cuplu. Dacă nu se obţine sarcina după câteva cicluri de tratament, va fi aleasă o altă procedură. Între 85% şi 90% dintre cazurile de infertilitate sunt tratate cu terapii medicale convenţionale, respectiv terapii medicamentoase sau intervenţii chirurgicale.

Terapie hormonală

Obiectivul acesteia este de a substitui, sau de a creste nivelul existent al, hormonilor produşi în mod natural de organism. Tratamentul cu gonadotropine este de asemenea utilizat pentru a stimula „super-ovulaţia” în procedurile de reproducere asistată, inclusiv în fertilizarea în vitro (FIV).

Inducerea ovulaţiei

Inducerea ovulaţiei poate fi folosită ca tratament separat sau în asociere cu un alt tratament pentru infertilitate, cum este inseminarea artificială sau FIV.

Tratamentul stimulează ovulaţia la femeile cu menstre puţin frecvente sau neregulate, sau la cele care au încetat să mai aibă cicluri menstruale din cauza ovarelor polichistice. Deşi au succes pentru multe femei, ele comportă un risc ridicat de sarcină multiplă.

Inseminare artificială

Este procedura utilizată cel mai frecvent la infertilitatea de cauză masculină ( cum ar fi un număr scăzut de spermatozoizi sau de motilitate scăzută).De asemenea, procedura poate fi folosită şi în cazurile în care femeia prezintă un mucus cervical modificat, care impiedica ascensionarea spermei spre uter, sau produce anticorpi anti-spermatozoizi. Spermatozoizii sunt colectaţi, spălaţi și supusi unui procedeu de selecție a celor viabili, iar apoi introduşi direct în uter (cel mai frecvent), în canalul cervical sau în vagin.

Intervenţie chirurgicală

Aceasta procedura poate fi utilizată pentru corectarea anomaliilor anatomice ale aparatului reproducător fie feminin, fie masculin.

Tehnologia reproducerii umane asistate

TRA este un termen general care acoperă o gamă de proceduri avansate, inclusiv micro-manipularea spermei, pentru a face posibilă fertilizarea şi apoi implantarea. Toate procedurile au un aspect comun: pentru realizarea lor este necesară recoltarea mai multor ovule mature (ovocite), care sunt obţinute prin hiperstimulare hormonală controlata a ovarelor.

Principalele proceduri TRA includ:

  • Fertilizarea in vitro (FIV)
  • Injectarea Intra-Citoplasmatica a Spermatozoizilor (ICSI) – în cazul infertilității de cauza masculină
  • Transfer Intra-Falopian de gameţi (GIFT)
  • Transfer Intra-Falopian de Zigoţi (ZIFT)
  • Transfer de Blastocişti (BT)

 

Înapoi