Obstetrica este o ramură a medicinii care se adresează perioadei de sarcină şi naşterii. Majoritatea femeilor au sarcini fără probleme şi fără complicaţii, însă unele sarcini necesită mai multă atenţie şi mai multe îngrijiri. Obstetrica încearcă să identifice şi să prevină problemele care pot avea loc în timpul sarcinii şi travaliului şi care pot afecta atât sănătatea mamei cât şi a copilului înca nenăscut.
Inducerea travaliului |
| Travaliul este iniţiat sau indus de medicii obstetricieni în situaţii în care acest lucru este considerat necesar și mai sigur pentru mamă sau copilul înca nenăscut.
Motivele inducerii travaliului includ:
După 42-43 de săptămâni de sarcină, majoritatea medicilor sunt de acord că este mai probabil ca bebeluşul să prezinte probleme, cu un risc crescut de deces sau leziuni cerebrale, dacă sarcina ar continua. Prin urmare, travaliul este de obicei indus la aproximativ 42 de săptămâni dacă nu s-a produs deja în mod natural. Naşterea Procesul naşterii poate fi împărţit în trei perioade principale:
Oxitocina şi prostaglandinele sunt substanţele principale care sunt secretate la sfârşitul unei sarcini cu rol în iniţierea proceselor esențiale în declanșarea travaliului şi naşterii. Oxitocina este hormonul care determină uterul să se contracte, împingând fătul înspre cervix. Eliberarea prostaglandinelor generează o serie de procese care vor duce la înmuierea cervixului, scurtarea, şi dilatarea (deschiderea) lui, pregătindu-l astfel pentru trecerea copilului. În acelaşi timp prostaglandinele fac uterul mai sensibil la acțiunea oxitocinei. De îndată ce se naşte copilul, uterul continuă să se contracte pentru a expulza placenta şi pentru a reveni la dimensiunea și poziția sa înainte de sarcină de îndată ce este posibil. După ce placenta este eliminată, uterul trebuie să se contracte şi să rămână ferm. |
Despre travaliul prematur |
| Definit de obicei ca travaliul care se produce înainte de 37 de săptămâni de sarcină, travaliul prematur sau înainte de termen presupune de obicei un risc redus pentru mamă, dar consecinţele negative ulterioare pentru sănătatea copilului pot fi foarte mari.
La nivel global, se estimează că 13 milioane de copii se nasc prematur în fiecare an. Naşterea prematură sau înainte de termen este una dintre cele mai frecvente cauze de deces sau dezabilități la sugari. Cauzele care generează această situație rămân necunoscute în majoritatea cazurilor. De-a lungul timpului au fost folosite mai multe tehnici pentru a se încerca oprirea travaliului declanșat prea devreme. Majoritatea tratamentelor presupun utilizarea de medicamente numite tocolitice care sunt concepute pentru oprirea contracţiilor uterine. Acestea sunt în mod particular utile pentru întârzierea naşterii, oferind copilului posibilitatea să se maturizeze și/sau permiţând mamei să ajungă la un spital cu dotări speciale ale secției de nou-născuți. Naşterea prematură poate fi clasificată în una din următoarele trei categorii, în funcţie de vârsta gestaţională:
Factori de risc Este cunoscut faptul că femeile foarte tinere, femeile mai în vârstă (peste de 40 de ani), femeile care au avut mai multe sarcini, cele care sunt însărcinate cu mai mult de un copil, femeile subponderale sau cele care urmează o dietă alimentară severă, restrictivă şi cele care fumează prezintă risc de naştere prematură. Alte cazuri de travaliu prematur se asociază cu diverse afecţiuni medicale. O astfel de afecţiune cunoscută sub denumirea de pre-eclampsie este cauza unei treimi din toate cazurile de naştere prematură. Pre-eclampsia creează o creştere subită şi severă a tensiunii arteriale, un nivel proteic urinar crescut, edeme ale membrelor inferioare și superioare. Debutează în a doua jumătate a sarcinii, spre finalul trimestrului al II-lea sau în trimestrul al III-lea, dar poate debuta și mai devreme afectând 1 din 14 femei însărcinate. Un col uterin incompetent, care este slab şi incapabil să rămână închis sub greutatea unui făt în creştere, poate determina de asemenea naşterea prematură, mai ales daca se asociază cu infecţii vaginale. De asemenea, evenimentele stresante pot face o femeie să intre în travaliu înainte de a duce sarcina până la termen. Un interval scurt de timp între doua sarcini (sub 6 luni), precum şi sarcinile multiple, cresc riscul travaliului prematur. De asemenea, 60% dintre sarcinile gemelare se finalizează cu naştere prematură. Riscul potențial pentru copil Copiii născuţi prematur au greutate mică şi nu sunt suficient dezvoltați. Ei prezintă risc ridicat de deces şi sunt predispuși la o serie de complicaţii. Cu cât se nasc mai repede (adică cu cât sunt mai mici în greutate), cu atât mai grav este riscul acestor consecinţe. Gradul de pre-maturitate are de asemenea legătură cu problemele de dezvoltare pe termen lung ale copilului. Copiii născuţi prematur au şanse crescute de a prezenta dizabilităţi de învăţare, paralizie cerebrală, deficienţe senzoriale şi boli respiratorii, comparativ cu copiii născuţi la termen. Copiii născuţi după doar 23 - 24 de săptămâni de sarcină prezintă cel mai ridicat risc de apariție a unor probleme grave atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. Copiii născuţi la 34 de săptămâni de obicei sunt mai putin expuși riscului de apariție a acestor probleme deoarece organele lor s-au maturizat aproape complet. Prin urmare este important ca sarcina să fie menţinută cât mai mult timp cu putinţă pentru a oferi nou-născutului cele mai mari sanse în viaţă. Diagnosticul travaliului prematur Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) defineşte naşterea prematură ca naşterea înainte de împlinirea a 37 de săptămâni de gestaţie. Diagnosticul de travaliu prematur se pune atunci când există contracţii dureroase, palpabile care durează mai mult de 30 de secunde şi se produc o dată la fiecare 5 minute, şi atunci când există semne evidente ale unei modificări în poziţia, consistența, lungimea şi/sau dilatarea colului uterin. Există două metode prin care se poate stabili dacă a început travaliul prematur:
Tratamentul în travaliul prematur Produsele tocolitice întârzie nașterea prin împiedicarea contracţiilor uterine (tocoliza), permiţând astfel caștigarea unui timp suplimentar absolut necesar pentru maturizarea copilului. Tocoliza îmbunătățește rezultatele clinice şi reduce durata şederii în spital pentru copiii născuţi prematur. |
Hemoragia post partum |
| Hemoragia care survine după naştere, sau hemoragia post partum, înseamnă pierderea unei cantități mai mari de 500 ml de sânge care urmează unei naşteri vaginale, sau 1.000 ml de sânge după o operație cezariană. Este cea mai frecventă cauză a decesului mamei după naştere în ţările dezvoltate şi este o cauză principală a morbidităţii maternale în lume.
Atonia uterină (incapacitatea uterului de a se contracta), care conduce la sângerare excesivă, este responsabilă pentru 80% din cazuri. Reţinerea şi infectarea placentei pot determina incapacitatea uterului de a-şi regăsi tonusul muscular suficient. |