Urinări nocturne

Despre enurezisul primar nocturn

Mituri, realităţi şi istoric despre enurezisul nocturn

Enurezisul nocturn reprezintă o problemă frecventă la copii şi, într-o oarecare măsură, la adulţi, de peste 4.000 de ani. În acest timp au apărut multe mituri şi concepţii greşite în încercarea de a explica acest fenomen.

Mulţi părinţi cred că motivul pentru care copiii udă patul în timpul nopţii este pentru că sunt stresaţi sau îi îngrijorează ceva, sau în unele cazuri pur şi simplu din comoditate*. Aceste concepţii greşite afectează modul în care este privit şi tratat un copil care udă patul în timpul nopţii.

Însă enurezisul primar nocturn nu este o problemă psihologică sau comportamentală, este o problemă medicală recunoscută, afectând peste 5 milioane de copii în Europa.

Medicii au arătat faptul că nu problemele psihologice cauzează enurezisul primar nocturn, ci dimpotrivă, aceasta afecțiune poate cauza probleme psihologice. Cu toate acestea, enurezisul primar nocturn poate fi tratat simplu şi eficient, scutind întreaga familie de multe neplăceri.

Majoritatea copiilor rămân uscaţi în pat în timpul nopţii până la vârsta de trei ani, dar faptul că udă patul până la vârsta de cinci ani nu este neobişnuit. Copiii cu vârsta peste cinci ani care continuă să ude patul în timpul nopţii de cel puţin trei ori pe săptămână sunt consideraţi ca suferind de enurezis nocturn. Această afecţiune poate fi tratată cu medicamente sau prin terapie condiţionată (de alarmă).

* Sondaj efectuat de centrul de caritate ERIC (Enuresis Resource Information centre – Centrul de informare cu privire la resursele pentru enurezis) cu sediul în Marea Britanie

Cauzele enurezisului primar nocturn

Rinichii produc mai multă urină decât poate reţine vezica urinară
Majoritatea copiilor afectaţi de enurezis nocturn au o funcţie normală a vezicii urinare şi o rutină corectă a somnului, dar nu se trezesc atunci când vezica lor urinară este plină

Impactul enurezisului primar nocturn asupra copilului şi familiei

Copiii afectaţi de enurezis primar nocturn se simt adesea supăraţi, irascibili, ruşinaţi şi tulburaţi. Li se pare că ceea ce li se întâmplă este ruşinos şi neplăcut şi cred că sunt singurii copii care fac acest lucru.

Această izolare îi face să se simtă inhibați şi să evite să ia parte la orice activităţi care ar însemna să stea departe de casă peste noapte, cum ar fi excursiile şcolare şi dormitul peste noapte acasă la prieteni, de frică să nu fie descoperiţi.

Dacă enurezisul primar nocturn din copilărie este netratat, poate deveni mai greu de controlat, iar cel afectat poate ajunge să sufere de enurezis şi la maturitate, dezvoltând probleme în formarea de relaţii apropiate din frica de a nu se expune.

Şi părinții suferă, oscilând între preocuparea pentru copilul lor şi epuizarea cauzată de întreruperea somnului şi curăţarea în mod regulat a lenjeriei de pat.

Uneori părinții pot deveni foarte iritaţi de întreaga situașie, ajungând să creadă că copilul lor face acest lucru în mod deliberat.

Sfaturi pentru părinți

Primul lucru pe care trebuie să îl realizaţi este că enurezisul primar nocturn nu este vina nimănui şi că nu are nimic de-a face cu modul în care copilul a fost obişnuit să folosească toaleta.

Dacă vă îngrijorează problema enurezisului primar nocturn, vă rugăm să vă adresaţi medicului de familie, care poate elimina posibilitatea unor cazuri rare în care afecţiunea este cauzată de o altă afecțiune cum ar fi diabetul, o infecţie sau anomalii în structura sistemului urinar, şi poate iniţia tratamentul adecvat, oferind recomandările potrivite.

Înainte de a consulta un medic, este indicat să încercați următoarele:

Încurajaţi copilul să bea mai mult în timpul zilei – unii copii beau puţine lichide la şcoală şi recuperează apoi bând în cursul serii
Aportul de lichide nu trebuie limitat pe parcursul zilei, copilul trebuie încurajat în continuare să bea şapte până la opt pahare de lichid
Evitaţi seara băuturile care conţin cofeină (de exemplu, ceai, cafea şi băuturi de tip cola), deoarece cofeina determină creşterea producţiei de urină (are efect diuretic)
Copilul nu trebuie să mai bea lichide cu două-trei ore înainte de ora de culcare
Copilul trebuie să îşi golească vezica urinară de două ori imediat înainte de a merge la culcare (la intervale de cinci până la zece minute)
Creaţi pentru copil posibilitatea să ajungă uşor la toaletă din dormitor, şi încurajaţi-l să se întoarcă singur în pat.
Înregistraţi nopţile în care copilul udă patul şi nopţile în care reuşeşte să rămână uscat – răsplătiţi nopţile uscate, dar nu învinuiţi nopţile „ude”.

Dacă problema se menţine şi după aceste măsuri, discutaţi cu medicul şi spuneţi-i:

dacă copilul dvs. a udat întotdeauna patul, sau a început de curând
dacă copilul scapă o cantitate mare de urină, provocând pete mari pe cearceafuri
dacă oricare dintre părinţi a suferit de asemenea de enurezis
dacă credeţi că activitatea sau comportamentul la şcoală al copilului dvs. a avut de suferit

Multe cazuri de enurezis primar nocturn sunt simplu de tratat şi se pot ameliora în câteva luni printr-o abordare corectă, atitudine încurajatoare şi tratament, în loc ca problema să persiste timp de mai mulţi ani fără nicio schimbare.

Copiii necesită foarte multă răbdare şi mai presus de toate nu trebuie criticaţi, pedepsiţi sau învinuiţi, deoarece acest lucru poate agrava situaţia.

Înapoi