Competiţie pentru grant de cercetare ştiinţifică proiect "Testarea genetică a copiilor cu statură mică pentru diagnosticul precoce în deficitul de hormon de creştere"
Aplicaţii: 19 octombrie (ora 24) 2016
EXPUNERE DE MOTIVE
“Bolile creșterii și dezvoltării au o mare capacitate de influențare a opiniei publice tocmai prin impactul lor emoțional conjugat cu caracterul lor foarte vizibil precum și cu prevalența lor considerabilă în cadrul patologiei cronice generale a copilului. Tulburările de creștere staturală prin deficit reprezintă statistic cel puțin 2.5% din populația infantilă 3-16 ani. Cifra procentuală este mare și ascunde o cohortă impresionantă de frustrări și de suferința pură din partea celor de la care societatea este pregătită cel mai puțin să suporte - copiii. Desigur nici frustrările părinților nu pot fi neglijate după cum nici cheltuielile pe care societatea le face pentru compensarea diferitelor handicapuri (de la tulburări auxologice la tulburări metabolice) rezultate din neaplicarea măsurilor (tratamentelor) necesare, nu pot fi nici ele neglijate. (PROTOCOL TERAPEUTIC PENTRU DIAGNOSTICUL ȘI TRATAMENTUL COPIILOR CU DEFICIT DE HORMON DE CREȘTERE- anexa 40,poziția nr. 155, cod (H006E).”
Deficitul de Gh in copilarie se datoreaza dezvoltarii anormale sau bolilor hipotalamusului si hipofizei. Cauzele dezvoltarii anormae include defectele genetice ale genelor GH, Pit-1 sau POU1F1 care regleaza dezvoltarea celulelor hipofizare secretoare de GH, prolactina, LH, FSH, Tyrotropina. Bolile hipotalamusului si hipofizei pot fi datorate unor cauze ca tumori hipofizare, craniofaringioame, histiocitoza a celulelor Langherhans, infectii ale SNC, traumatisme craniene, postiradiere.
Diagnosticul GHD in copilarie este provocator, in mare parte datorita lipsei unui “true golden standard” de diagnostic si , totodata, performantelor relativ scazute pe care le au testele diagnostice.
Cea mai comuna forma de manifestare a GHD in copilarie este deficitul de crestere. Pentru evidentierea cauzelor deficitului de crestere la copii, evaluarea GHD la copiii mici pt varsta lor ar trebui precedata de excluderea altor cauze de statura mica: hipotiroidism, boli sistemice cronice, dezechilibre sistemice ca sdr Turner sau boli ale scheletului. La nou nascuti si copii mici, semnele si simptomele GHD sunt diferite fata de copiii mai mari. La copiii mari primordiale sunt deviatiile fata de inaltimea standard, pe cand la copiii mici tulburarile metabolice sunt cele care primeaza.
Descoperirile recente auxologice și judecata clinică rămân fundamentul pentru diagnosticul de GHD. Testele de Provocare la GH sunt slab reproductibile, dependente de factori cum ar fi compoziția organismului și starea de pubertate și sunt limitate în continuare de variabilitatea semnificativă intre testele GH disponibile, din punct de vedere comercial.
Măsurarea IGF-I și IGFBP-3 nu este utila ca diagnostic în mod izolat dar este de ajutor în combinație cu alte măsuri de diagnostic.
Neuroimagistica este de asemenea utilă pt ghidarea diagnosticului, anomaliile hipofizare sugerează o probabilitate mai mare de GHD care persistă la maturitate. Cu toate ca testarea genetica nu se efectueaza in mod curent in diagnosticul GHD, mai multe rapoarte recente ridica posibilitatea ca ar putea juca un rol mai important în diagnosticarea GHD în viitor.
Dincolo de "evaluare integrată a auxologiei, prezentare clinică, și vârsta osoasă, instrumentele curente pentru a diagnostica GHD sunt sub-optime. Literatura recenta subliniază necesitatea de a reaprecia practica curentă și de a lua în considerare noi instrumente de diagnostic1.
Este un lucru acceptat la nivel național că deficitul statural este un handicap care poate fi tratat printr-un diagnostic stabilit la timp si un tratament corespunzator, consecvent si susținut. Statura mică, cu o incidență de 2,5%, este un diagnostic întâlnit curent în practica endocrinologică.
Pentru cazurile în care alte diagnostice: intârzierea de creștere constituționala și pubertatea întârziată, hipotiroidism, sindrom Turner, bolile cronice( boala celiacă), sunt excluse , problema deficitului de hormon de creștere inevitabil trebuie diagnosticată.
Prevalența GHD este estimată la aproximativ 1:4,000 până la 1:10,000 copii(3-6). Diagnosticul GHD în combinație cu alte deficiențe hipofizare ( de ex deficitul multiplu de hormoni hipofizari - MPHD) și/sau patologii organice ca tumora cerebrală, sunt în general evidente.
Uneltele pentru diagnosticul GHD includ auxologie, evaluarea radiografică a vârstei osoase,măsurarea insulinei-like growth factor 1 (IGF-I) și a proteinei de legare a IGF 3 (IGFBP-3), testul de provocare pt hormonul de creștere (GH) , imagistica prin rezonanță magnetică craniană (IRM) și, în anumite cazuri, testarea genetica. Velocitatea și deficitul statural sunt primele elemente luate in considerare în decizia de a continua evaluarea pentru GHD, așa cum s-a subliniat la reuniunea GH Research Society din 2000, cand s-a agreat un Consens pt Criteriile de evaluare, diagnostic și Tratament al GHD in copilarie si adolescenta ).
Având în vedere dificultățile de interpretare a testelor de provocare la GH, IGF-I și IGFBP-3, evaluarea integrată a clinicienilor istorie si examenul fizic, statura, viteza de creștere, iar vârsta osoasă este cel mai fiabil elementul în diagnosticul GHD. Această opinie discută despre literatura de specialitate recente în ceea ce privește etapele ulterioare de diagnostic, inclusiv testarea GH provocatoare, măsurarea IGF-I și IGFBP-3, IRM craniană, și testarea genetica.
Cu toate că testele genetice nu se practică de rutină pt diagnosticul GHD, numeroase mutații care conduc la isolatedGHD au fost identificate , iar screeningul genetic poate va constitui un element foarte important algoritmul de diagnostic în anii care vor urma. Autosomal recesiv, autozomal dominant și formele recesive x linkate ale iGHD au fost descrise în literatură ( tipul I, II și III), precum și diferite mutații în genele GH 1 ( GH1) și GHRH receptor ( GHRHR) (35*, 36). Mai mult, mutațiile PROP1,POU1F1, HESX1 și a altor factori de transcripție hipofizară, pot conduce la MPHD, la care GHD poate fi prima manifestare
În literatura de specialitate au apărut în ultimii ani reviewuri în care se susține tot mai insistent faptul că testele genetice pot ajuta la diagnosticarea precoce a GHD.
Wit et al a publicat recent o lucrare în care recomandă testele pt mutațiile GH1 și GHRHR la copiii cu iGHD sever și istoric familial de GHD(35).
De asemenea, Alatzoglou et al.recomandă testele genetice în diagnosticul de statură mică la copii și adulți, pe baza unui studiu realizat pe 224 de subiecți la care a găsit mutații ale GH1 sau GHRHR în 11,1% din cazuri ( 7,4% din cazuri mutații ae GH1 si 3,7% cu GHRHR) si în 38,6% din cazurile familiale.
Deși studiile funcționale nu au fost foarte concludente în ceea ce privește mecanismul patogenetic al mutațiilor, importanța genei HMGA2 în creștere a fost recent descrisă în studii pe pacienti cu sindrom al microdeletiei 12q14, care este caracterizat prin întârzierea dezvoltării, statură mică severă, si facies abnormal.
Lynch et al a demonstrat recent ca acei copii cu sdr. microdeleției 12q14 , la care deleția include genele HMGA2, au statură extrem de mica, pe când copiii la care deleția se oprește înainte de HMGA2, lăsâd HMGA2 intact, au doar o scădere moderată de înălțime.41 Investigații mai amănunțite sunt necesare pt a determina prevalența mutațiilor HMGA2 la copiii cu iGHD si pt a elucida mecanismul prin care expresia genelor HMGA2 contribuie la iGHD.
Screeningul mutațiilor GH1 si GHRHR este deocamdată rezervată copiilor cu istoric familial de statură mică sau iGHD, iar folosirea diagnosticului genetic pt anticiparea răspunsului la terapie deschide posibilitatea pt o abordare mai eficienta a managentului terapeutic al GHD.
Prezentul proiect dorește să îmbunătățească nivelul asistenței medicale la pacienții cu deficit de hormon de creștere, crescând astfel șansele de recuperare a handicapului fizic la copiii cu nanism hipofizar, prin realizarea testarii genetice a copiilor cu statura mica si diagnosticarii lor precoce, in vederea instituirii tratamentului adecvat.
Ferring Pharmaceuticals Romania SRL cu sediul in Timisoara, str. C. Brediceanu, nr 10, J35-1-06.01.2014, CUI RO 32623937, reprezentata prin Doru Torge – General Manager, anunta lansarea unei competitii de cercetare stiintifica.
Competitia de fata a fost lansata cu scopul de a imbunatati calitatea asistentei medicale si a ratei de succes a tratamentului la pacientii cu nanism hipofizar. Ferring Pharmaceuticals Romania SRL sprijina pe aceasta cale cercetarea stintiifica medicala de inalta calitate.
Durata unui proiect este de maxim 12 luni.
Calendarul competitiei
- Lansare competitiei: 28.09.2016
- Termenul limita de depunere a propunerilor de proiect: 19.10.2016, ora 24.00
- Verificarea eligibilitatii si evaluarea propunerilor: 20.10.2016
- Afisarea rezultatelor: 21.10.2016
- Depunerea contestatiilor: 24.10.2016, ora 24.00
- Validarea rezultatelor 25.10.2016
- Afisarea rezultatelor finale 26.10.2016
- Semnarea contractului: 27.10.2016
Documente necesare pentru participare
- Anunt lansare competitie
- Regulament competitie
- Cerere de finantare
- Anexa 1 - Declaratie conflict de interese
- Anexa 2 - Fisa evaluare cerere de finantare
- Anexa 3 - Fisa conformitate CF
Aplicaţiile pentru proiectul “Testarea genetica a copiilor cu statura mica pt diagnosticul precoce in deficitul de hormon de crestere” se pot face în perioada 28 septembrie-19 octombrie 2016.
Scoring proiect "Testarea genetică a copiilor cu statură mică pentru diagnosticul precoce în deficitul de hormon de creştere"
Scoring:
- pentru <10% din total potenţial
- pentru < 15% din total potenţial
- pentru < 20% din total potenţial
- pentru < 25% din total potenţial
- pentru ≥ 30% din total potenţial
Potenţial = din total copii 0-19 ani, 1/3500 au deficit de hormone de crestere