Imagine categorie Reproducerea umană asistată

Sănătate reproductivă

Ferring Pharmaceuticals este dedicat cercetării în domeniile obstetricii şi ginecologiei cu scopul de a ajuta cuplurile să conceapă copii şi de a asigura succesul unei sarcini.

Ferring este dedicat acestor activităţi pentru a oferi soluții terapeutice care:

  • ajută cuplurile infertile să îşi indeplineasca visul de a avea un copil;
  • ajută femeile însărcinate să îşi ducă sarcina la termen, pentru siguranta mamei si copilului;
  • previn evenimentele ce pot avea consecinţele nedorite pentru mamă după naştere.

Oferind produse inovatoare, Ferring îşi propune să furnizeze cele mai bune tratamente pentru a susţine fiecare etapă a ciclului reproductiv.

Fertilitate

Ferring este lider în tratamentul infertilităţii iar produsele sale şi-au câştigat o reputaţie excelentă de-a lungul anilor. Departamentul de cercetare din cadrul Ferring continuă să exploreze soluţii noi al căror scop este să vină în ajutorul organismului pentru a depăşi problemele de infertilitate.

Interventii obstetricale

Obstetrica se concentrează pe îngrijirile acordate femeilor în perioada sarcinii, a travaliului şi naşterii.

Cele mai multe femei însărcinate parcurg întreaga perioadă de graviditate fără complicaţii. Atunci când este necesar ajutor suplimentar, portofoliul Ferring pentru obstetrică este renumit pentru că oferă opţiuni terapeutice eficiente cu un profil de siguranţă demonstrat ca fiind foarte bun, produse eficacitate atât pentru mamă, cât şi pentru copil.

Ferring unul din liderii mondiali în domeniul obstetricii şi continuă să cerceteze noi terapii pentru reducerea numărului de copii născuţi prematur.

Domenii terapeutice principale

Ferring este dedicat cercetărilor pentru furnizarea de tratamente care:

  • întârzie naşterea prematură iminentă;
  • previn hemoragia post partum;
  • ajută în cazul travaliului întârziat prin inducerea travaliului.


Ginecologie

Ginecologia se ocupă cu tulburările aparatului reproducător feminin.

Ferring oferă soluții terapeutice care ajută femeile să facă faţă sângerării menstruale abundente.

Despre fertilitate

Până la un sfert din toate cuplurile pot avea probleme în conceperea unui copil, o cifră care pare să crească, parţial din cauza tendinţei de amânare a conceptiei până la o vârstă mai înaintată. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că există aproximativ 60- 80 milioane de cazuri de infertilitate la nivel mondial.

Tratamentul infertilităţii este unul din domeniile de expertiza principale în care Ferring îşi dovedeşte experienţa, şi este ferm dedicat scopului de a obţine progrese în domeniul tehnologiei de reproducere asistată (TRA).

Experienţa Ferring

Portofoliul Ferring pentru infertilitate contine produse înalt purificate şi standardizate derivate din urină umana. Studiile clinice şi experienta indelungata in utilizare au demonstrat că terapiile hormonale dezvoltate de Ferring sunt eficace şi oferă un profil bun de siguranţă.

Încărcătura fizică şi emoţională

Infertilitatea nu este doar o problemă de natura fizică. Deşi multe cupluri tratate pentru infertilitate trăiesc în cele din urmă bucuria de a avea copii, infertilitatea şi tratamentul acesteia presupun în general un stres considerabil pentru relaţia de cuplu şi pentru vieţile personale ale partenerilor. Succesul tratamentului in cazul infertilităţii include acordarea de îngrijiri atât fizice, cât şi emoţionale pentru cuplu.

Pentru a afla mai multe despre tratamentul infertilităţii, vă rugăm să vizualizaţi acest ghid (în format PDF): A guide to managing infertility

 

Procesul reproducerii

Funcţionarea normală a sistemului reproducător masculin şi feminin depinde de semnalele complexe de comunicare hormonală între sistemul endocrin şi organele sexuale: ovarele la femei şi testiculele la bărbaţi.

Rolul hormonilor

Ca in majoritatea sistemelor din organismul uman, hormonii sunt implicati direct in procesele complicate pe care le presupune fertilitatea masculină şi feminină.

Trei hormoni esenţiali sunt responsabili pentru controlul sistemelor şi ciclurilor reproducătoare la ambele sexe. Hormonul eliberator al gonadotropinelor (GnRH) este secretat de hipotalamus. Acest hormon stimulează secreţia a doi hormoni gonadotropi de catre glanda hipofiză: hormonul luteinizant (LH) şi hormonul foliculo-stimulant (FSH). Atât LH cât şi FSH sunt elemente cheie care influenteaza ovulaţia şi dezvoltarea spermatozoizilor la bărbaţi.

Organismul trebuie să elibereze aceşti hormoni în anumite cantitati si la anumite perioade corespunzatoare ciclului menstrual pentru obtinerea ovulatiei, sau pentru ca intregul proces al producerii spermei sa aiba loc. Dacă nu, şansele de concepţie vor fi reduse.

Aparatul reproducător feminin

Producerea ovocitelor
Femeile se nasc cu aproximativ 400.000 de ovule imature deja prezente în ovare. În fiecare lună, între pubertate şi menopauză, un ovul (de obicei) se maturează complet şi îşi începe călătoria în jos prin trompele uterine în aşteptarea fertilizării.

Ciclul menstrual
Există trei etape ale ciclului menstrual „lunar” al unei femei. În medie, acest ciclu durează 28 de zile.

  • Etapa 1: faza foliculară
    Prima etapa a ciclului menstrual durează aproximativ două săptămâni. În acest interval, secreţia de FSH creşte, stimulând recrutarea si dezvoltarea unui folicul care conţine un ovul şi maturarea acestui ovul. Foliculul pe masura ce creste va secreta cantităţi din ce în ce mai mari dintr-un hormon feminin, estrogenul, care determină modificări la nivelul mucoasei uterine (endometru) şi a mucusului cervical. Mucusul cervical se subţiază pentru a permite spermatozoizilor să treacă spre uter, iar endometrul se îngroaşă, devenind un mediu ideal pentru implantarea unui ovul fertilizat.
  • Etapa 2: Ovulaţia 
    Cu aproximativ 32 de ore înainte ca un ovul să fie gata pentru a fi eliberat, cantitatea de estrogen produsă de folicul creşte în mod brusc, determinând un vârf în secreţia de LH la nivelul glandei hipofize. Această creştere bruscă a nivelului de LH determină ovulaţia. Foliculul se sparge si elibereaza ovului matur, care începe să se deplaseze prin trompa uterina
  • Etapa 3: Faza luteală 
    Ceea ce rămâne din folicul se transformă în corpul luteal, care va secreta un al doilea hormon feminin, progesteronul. Aceasta ajută la menţinerea celor mai bune condiţii pentru sarcină în cazul în care ovulul este fertilizat. Dacă ovulul nu este fertilizat în decurs de aproximativ 72 de ore, corpul luteal degenerează în cele din urmă, iar ovulul este eliminat din uter împreună cu mucoasa, ceea ce determină aparitia menstruaţiei, aproximativ 14 zile mai târziu.

Sistemul reproducător masculin

Producerea spermei

LH este responsabil in producerea hormonului masculin, testosteronul, care împreună cu FSH este responsabil pentru stimularea producerii spermei în testicule.

Spermatogeneza este un proces continuu. Durează aproximativ 74 ± 5 zile ca o celulă germinala masculină să se dezvolte într-un spermatozoid matur. Câteva sute de milioane de spermatozoizi sunt produşi în fiecare zi. Din milioanele de spermatozoizi disponibili în fiecare zi, doar o proportie mica au potenţial deplin de fertilizare.

Procesul de spermatogeneza se desfasoara cel mai eficient la o temperatură de 34°C. Este deci vulnerabilă în faţa creşterilor de temperatură.

Spermatozoizii

Un spermatozoid este format din două părţi principale:

  • capul, care are rolul crucial de a se agăţa de un ovul şi de a-i penetra membrana externă, el detine de asemenea şi informaţia genetică a celulei
  • coada, care permite spermatozoidului să „înoate” de-a lungul aparatului reproducător feminin pentru a ajunge la ovul.

Problemele care afectează oricare dintre aceste componente vor afecta capacitatea de fertilizare a spermatozoidului.

Momentul ideal al concepţiei

O sarcină nu este niciodată uşor de obţinut, nici chiar pentru persoanele fără probleme de fertilitate. Oamenii sunt una dintre cele mai puţin fertile vieţuitoare de pe pământ, cu doar 25% şanse de concepţie în fiecare lună.

Spermatozoidul poate trăi doar aproximativ 48 de ore în interiorul aparatului reproducător feminin, iar ovulul trebuie să fie fertilizat în cel mult 72 de ore de la ovulaţie, ceea ce lasă un interval de timp foarte scurt pentru fertilizare. Astfel, cel mai bun moment pentru concepţie este undeva în partea de mijloc a ciclului menstrual, imediat înainte de producerea ovulaţiei.

Sarcina

În condiţii normale, doar câteva sute din cei 14 milioane de spermatozoizi eliminati în mod natural în vagin în timpul actului sexual reuşesc să ajungă la capătul terminal al trompei uterine, loc in care ovulul poate fi fertilizat.

După ce un spermatozoid a reusit sa fertilizeze cu succes un ovul, începe diviziunea celulară, iar cele doua celule care au fuzionat vor deveni un embrion. În acelaşi timp, se produce migrarea embrionului, iar la aproximativ o săptămână după ovulaţie, embrionul ajunge în uter şi se implantează în endometru. Realizarea cu succes a implantării va împiedica distrugerea corpului luteal şi a endometrului, şi prin urmare menstruaţia nu se va mai produce.

În acest moment, un alt treilea hormon gonadotrop, gonadotropina corionică umană (hCG), este produs de placenta care se va dezvolta după implantare. Hormonul hCG joacă un rol important în menţinerea sarcinii. El stimulează corpul luteal să continue să producă cantităţi mari de estrogen şi progesteron.

 Cauzele infertilității

Natura complexă a proceselor şi interacţiunilor implicate de producerea ovulelor/spermatozoizilor şi precum si procesul de fertilizare ne arată că pot exista situatii in care „ceva” să nu meargă asa cum ar trebui în diferite stadii ale procesului.

Infertilitatea

Infertilitatea se defineşte de obicei prin incapacitatea unui cuplu de a concepe după un an de raporturi sexuale neprotejate. Totuși, cuplurile mai tinere pot fi încurajate de unii medici să aştepte până la doi ani înainte de a încerca să urmeze un tratament, în timp ce femeile în vârstă de peste 35 de ani sau cele cu anumite probleme medicale, cum este diabetul, ar trebui să aştepte doar şase luni.

Date statistice

Aproximativ unul din şase cupluri care au probleme ajunge să solicite ajutor medical. În această categorie de persoane, cauza infertilităţii este identificată la femeie, în până la 40 la sută din cazuri, şi la bărbat în aproximativ 30%. În cazurile rămase, fie se constată că ambii parteneri prezintă probleme de fertilitate, fie cauza nu poate fi determinată.

Factori feminini

  • Hormonali/ovulatorii: Problemele hormonale afectează dezvoltarea foliculilor, precum şi ovulaţia. Problemele de ovulaţie sunt cea mai frecventă cauză a infertilităţii feminine şi reprezintă o treime din totalul cazurilor.
  • Probleme ale trompelor uterine: Deteriorarea trompelor uterine este un alt motiv frecvent de infertilitate, împiedicând ovulul să se deplaseze în jos şi afectând fertilizarea sa, si apoi trecerea spre uter.
  • Probleme uterine: Endometrioza poate fi o problemă esenţială la nivelul uterului. În această situaţie, celulele care formeaza endometru se desprind şi migreaza, lipindu-se de ovare şi/sau de trompele uterine, afectând funcţionalitatea acestora. Fibroamele şi polipii ce se pot dezvolta la nivelul uterului pot cauza de asemenea probleme de fertilitate.
  • Probleme cervicale/vaginale: Anomaliile structurale ale vaginului sau cervixului pot afecta fertilitatea, precum şi caracteristicile fizice ale mucusului cervical. Mucusul poate avea efect negativ asupra spermatozoizilor,poate contine in anumite situatii anticorpi anti-spermatici, sau se poate îngroşa suficient cât să blocheze avansarea spermei.
  • Hiperprolactinemia: In aceasta situatie se inregistreaza neveluri serice foarte ridicate ale unui hormon numit prolactină. Acest lucru cauzează simptome care includ cicluri menstruale neregulate sau absente, infertilitate şi instalarea lactaţiei.

Factori masculini

  • Potenţa spermatozoizilor: În general, majoritatea cazurilor de infertilitate masculină se datorează unui număr scăzut de spermatozoizi, aceasta situatie se asociază în general si cu o rată ridicată de deficienţe ale spermatozoizilor (în ceea ce priveşte mărimea, forma şi deplasarea).
  • Dezechilibre hormonale: Dezechilibrele hormonale asociate cu FSH şi LH apar într-adevăr la bărbaţi, însă nu sunt foarte frecvente.
  • Insuficienţă testiculară: La unii bărbaţi se constată lipsa spermatozoizilor în lichidul seminal. Aceasta se poate datora unei insuficiențe de ejaculare sau imposibilitatea testiculelor de a produce spermă.
  • Varicocel: Acesta înseamnă prezenţa unui grup de vene dilatate si contorsionate la nivelul organului spermatic. Datorita existentei unei particularitati anatomice, varicocelul este mai frecvent pe partea stanga. , El reprezintă cea mai frecventă anomalie anatomică la bărbaţii infertili dar poate fi intalnit si la barbatii fertili, afectandu-le in timp fertilitatea.
  • Blocaj tubar: Aceasta situatie poate aparea ca urmare a unor infecţii si poate împiedica spermatozoizii să ajungă în lichidul seminal . Ocazional, sperma ejaculată de unii bărbaţi este deviată în vezica urinară.
  • Anticorpi anti-spermatici: Un grup redus de bărbaţi produc de fapt anticorpi împotriva propriilor lor spermatozoizi. Aceasta este cauza care reprezintă aproximativ 10% din cazurile neexplicate de infertilitate masculină.

Probleme frecvente de infertilitate

Din cazurile de infertilitate ce se datoreaza unor probleme ce apartin ambilor parteneri, unele dintre aceste probleme pot fi foarte usor şi destul de simplu de rezolvat. Deoarece intervalul de timp în care este posibilă fertilizarea ovulului este destul de limitat pe durata ciclului menstrual al femeii, frecvenţa şi momentul în care are loc raportul sexual pot fi factori hotărâtori. În unele cazuri s-a constatat că problema ţine de tehnică (sperma nu este introdusă suficient de adânc în vagin). Fertilitatea scade de asemenea odată cu vârsta, în special la femei. La bărbaţi, valorile testosteronului pot să scadă odată cu înaintarea în vârstă, dar nu în maniera dramatică care se observă la femei. Bărbaţii continuă să producă spermatozoizi, însă motilitatea şi calitatea acestora se diminuează odată cu avansarea în vârstă.

 Tratarea infertilității

Astazi, o mare varietate de metode de investigare sunt disponibile, ajutand la identificarea cauzei (cauzelor) infertilităţii şi oferind, în final, cuplurilor cea mai mare şansă pentru a-şi realiza visul de a avea un copil.

Vestea bună este că majoritatea cuplurilor infertile care solicită ajutor medical reuşesc în cele din urmă să aibă un copil. Frecvenţa sarcinilor obţinute prin tehnologia de reproducere umana asistată (TRA) depăşeşte în prezent rata fertilităţii naturale lunare pentru majoritatea cuplurilor „fertile”. Dar pentru a se obţine acest lucru, ar putea fi necesare tratamente repetate. Prin urmare, cu cât este iniţiat tratamentul mai devreme, cu atât creşte şansa reuşitei concepţiei.

De mai bine de un deceniu, Ferring ajută cuplurile să conceapa si sa devină părinţi, oferind un portofoliu de produse de înaltă calitate care acţionează într-un mod similar cu hormonii naturali produşi de organism. Prin corectarea dezechilibrelor hormonale şi stimularea ovulaţiei, aceste produse ajută la obţinerea unei rate ridicate de succes in obtinerea sarcinii.

Opţiuni de tratament

Procedurile şi tratamentele disponibile la clinicile de infertilitate pot fi împărţite în patru categorii principale:

  • Terapii hormonale şi anti-estrogenice (include inducerea ovulaţiei)
  • Proceduri de inseminare artificială (IA)
  • Intervenţie chirurgicală
  • Tehnologii de reproducere umana asistată (TRA)

Este posibil ca specialistul în infertilitate să înceapă cu cel mai simplu tratament care este indicat în caz de infertilitate la un anumit cuplu. Dacă nu se obţine sarcina după câteva cicluri de tratament, va fi aleasă o altă procedură. Între 85% şi 90% dintre cazurile de infertilitate sunt tratate cu terapii medicale convenţionale, respectiv terapii medicamentoase sau intervenţii chirurgicale.

Terapie hormonală

Obiectivul acesteia este de a substitui, sau de a creste nivelul existent al, hormonilor produşi în mod natural de organism. Tratamentul cu gonadotropine este de asemenea utilizat pentru a stimula „super-ovulaţia” in procedurile de reproducere asistată, inclusiv in fertilizarea in vitro (FIV).

Inducerea ovulaţiei

Inducerea ovulaţiei poate fi folosită ca tratament separat sau în asociere cu un alt tratament pentru infertilitate, cum este inseminarea artificială sau FIV.

Tratamentul stimulează ovulaţia la femeile cu menstre puţin frecvente sau neregulate, sau la cele care au încetat să mai aibă cicluri menstruale din cauza ovarelor polichistice. Deşi au succes pentru multe femei, ele comportă un risc ridicat de sarcină multiplă.

Inseminare artificială

Este procedura utilizata cel mai frecvent infertilitatea de cauză masculina ( cum ar fi un număr scăzut de spermatozoizi sau de motilitate scăzută).De asemenea, procedura poate fi folosită şi în cazurile în care femeia prezintă un mucus cervical modificat, care impiedica ascensionarea spermei spre uter, sau produce anticorpi anti-spermatozoizi. Spermatozoizii sunt colectaţi, spălaţi si supusi unui procedeu de selectie a celor viabili, iar apoi introduşi direct în uter (cel mai frecvent), în canalul cervical sau în vagin.

Intervenţie chirurgicală

Aceasta procedura poate fi utilizată pentru corectarea anomaliilor anatomice ale aparatului reproducător fie feminin, fie masculin.

Tehnologia reproducerii umane asistate

TRA este un termen general care acoperă o gamă de proceduri avansate, inclusiv micro-manipularea spermei, pentru a face posibilă fertilizarea şi apoi implantarea. Toate procedurile au un aspect comun: pentru realizarea lor este necesară recoltarea mai multor ovule mature (ovocite), care sunt obţinute prin hiperstimulare hormonală controlata a ovarelor.

Principalele proceduri TRA includ:

  • Fertilizarea in vitro (FIV)
  • Injectarea Intra-Citoplasmatica a Spermatozoizilor (ICSI) – in cazul infertilitatii de cauza masculină
  • Transfer Intra-Falopian de gameţi (GIFT)
  • Transfer Intra-Falopian de Zigoţi (ZIFT)
  • Transfer de Blastocişti (BT)

 

Obstetrica este o ramură a medicinii care se adreseaza perioadei de sarcină şi naşterii. Majoritatea femeilor au sarcini fără probleme şi fără complicaţii, însă unele sarcini necesită mai multă atenţie şi mai multe îngrijiri. Obstetrica încearcă să identifice şi să prevină problemele care pot avea loc în timpul sarcinii şi travaliului şi care pot afecta atât sănătatea mamei cât şi a copilului inca nenăscut.

 

Inducerea travaliului

Travaliul este iniţiat sau indus de medicii obstetricieni în situaţii în care acest lucru este considerat necesar si mai sigur pentru mamă sau copilul inca nenăscut.

Motivele inducerii travaliului includ:

  • pre-eclampsia (creşterea bruscă, severă a tensiunii arteriale şi insuficienţa renală)
  • intarziere in creşterea intrauterina a copilului
  • sângerare inexplicabilă în ultima perioadă a sarcinii
  • depasirea termenului fiziologic pentru nastere (cel mai frecvent motiv)

După 42-43 de săptămâni de sarcină, majoritatea medicilor sunt de acord că este mai probabil ca bebeluşul să prezinte probleme, cu un risc crescut de deces sau leziuni cerebrale, dacă sarcina ar continua. Prin urmare, travaliul este de obicei indus la aproximativ 42 de săptămâni dacă nu s-a produs deja în mod natural.

Naşterea

Procesul naşterii poate fi împărţit în trei perioade principale:

  • Perioada 1: instalarea travaliului, această etapă pregăteşte şi deschide cervixul pentru ca copilul să poată trece
  • Perioada 2: expulzia fatului, sau naşterea propriu-zisă
  • Perioada 3: expulzia placentei sau delivrenta

Oxitocina şi prostaglandinele sunt substanţele principale care sunt secretate la sfârşitul unei sarcini cu rol in iniţierea proceselor esentiala in declansarea travaliului şi naşterii.

Oxitocina este hormonul care determină uterul să se contracte, împingând fatul înspre cervix. Eliberarea prostaglandinelor genereaza o serie de procese care vor duce la inmuierea cervixului, scurtarea, şi dilatarea (deschiderea) lui, pregatindu-l astfel pentru trecerea copilului. In acelaşi timp prostaglandinele fac uterul mai sensibil la actiunea oxitocinei.

De îndată ce se naşte copilul, uterul continuă să se contracte pentru a expulza placenta şi pentru a reveni la dimensiunea si pozitia sa înainte de sarcină de îndată ce este posibil. După ce placenta este eliminată, uterul trebuie să se contracte şi să rămână ferm.

Despre travaliul prematur

Definit de obicei ca travaliul care se produce înainte de 37 de săptămâni de sarcină, travaliul prematur sau înainte de termen presupune de obicei un risc redus pentru mamă, dar consecinţele negative ulterioare pentru sănătatea copilului pot fi foarte mari.

La nivel global, se estimează că 13 milioane de copii se nasc prematur în fiecare an. Naşterea prematură sau înainte de termen este una dintre cele mai frecvente cauze de deces sau dezabilitati la sugari. Cauzele care genereaza aceasta situatie rămân necunoscute în majoritatea cazurilor.

De-a lungul timpului au fost folosite mai multe tehnici pentru a se încerca oprirea travaliului declansat prea devreme. Majoritatea tratamentelor presupun utilizarea de medicamente numite tocolitice care sunt concepute pentru oprirea contracţiilor uterine. Acestea sunt în mod particular utile pentru întârzierea naşterii, oferind copilului posibilitatea să se maturizeze si/sau permiţând mamei să ajungă la un spital cu dotări speciale ale sectiei de nou-nascuti.

Naşterea prematură poate fi clasificată în una din următoarele trei categorii, în funcţie de vârsta gestaţională:

  • Tardive cu vârsta gestațională cuprinsă între 33 și 36 de săptămâni
  • Precoce cu vârsta gestațională sub 32 de săptămâni
  • Foarte precoce cu vârsta gestațională sub 28 de săptămâni


Aproximativ o treime sau mai mult dintre cazurile de travaliu prematur se produc fără un motiv aparent, deşi experienţa a demonstrat că anumite grupe de femei ar putea prezenta un risc mai ridicat decât altele.

Factori de risc

Este cunoscut faptul că femeile foarte tinere, femeile mai în vârstă (peste de 40 de ani), femeile care au avut mai multe sarcini, cele care sunt însărcinate cu mai mult de un copil, femeile subponderale sau cele care urmează o dietă alimentară severa, restrictiva şi cele care fumează prezintă risc de naştere prematură.

Alte cazuri de travaliu prematur se asociază cu diverse afecţiuni medicale. O astfel de afecţiune cunoscută sub denumirea de pre-eclampsie este cauza unei treimi din toate cazurile de naştere prematură. Pre-eclampsia creează o creştere subită şi severă a tensiunii arteriale, un nivel proteic urinar crescut, edeme ala membrelor inferioare si superioare. Debuteaza in a doua jumatate a sarcinii, spre finalul trimestrului al II-lea sau in trimestrul al III-lea, dar poate debuta si mai devreme afectând 1 din 14 femei însărcinate.

Un col uterin incompetent, care este slab şi incapabil să rămână închis sub greutatea unui fat in creştere, poate determina de asemenea naşterea prematură, mai ales daca se asociaza cu infecţii vaginale. De asemenea, evenimentele stresante pot face o femeie să intre în travaliu înainte de a duce sarcina până la termen.

Un interval scurt de timp între doua sarcini (sub 6 luni), precum şi sarcinile multiple, cresc riscul travaliului prematur. De asemenea, 60% dintre sarcinile gemelare se finalizează cu naştere prematură.

Riscul potențial pentru copil

Copiii născuţi prematur au greutate mică şi nu sunt suficient dezvoltati.. Ei prezintă risc ridicat de deces şi sunt predispusi la o serie de complicaţii. Cu cât se nasc mai repede (adică cu cât sunt mai mici în greutate), cu atât mai grav este riscul acestor consecinţe. Gradul de pre-maturitate are de asemenea legătură cu problemele de dezvoltare pe termen lung ale copilului. Copiii născuţi prematur au şanse crescute de a prezenta dizabilităţi de învăţare, paralizie cerebrală, deficienţe senzoriale şi boli respiratorii, comparativ cu copiii născuţi la termen.

Copiii născuţi după doar 23 - 24 de săptămâni de sarcină prezintă cel mai ridicat risc de aparitie a unor probleme grave atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. Copiii născuţi la 34 de săptămâni de obicei sunt mai putin expusi riscului de aparitie a acestor probleme deoarece organele lor s-au maturizat aproape complet.

Prin urmare este important ca sarcina să fie menţinută cât mai mult timp cu putinţă pentru a oferi nou-născutului cele mai mari sanse în viaţă.

Diagnosticul travaliului prematur

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) defineşte naşterea prematură ca naşterea înainte de împlinirea a 37 de săptămâni de gestaţie.

Diagnosticul de travaliul prematur se pune atunci când există contracţii dureroase, palpabile care durează mai mult de 30 de secunde şi se produc o dată la fiecare 5 minute, şi atunci când există semne evidente ale unei modificări în poziţia, consistenta, lungimea şi/sau dilatarea colului uterin.

Există două metode prin care se poate stabili dacă a început travaliul prematur:

  • măsurarea lungimii colului uterin (cu cât mai scurt este acesta, cu atât creşte riscul de naştere iminentă)
  • determinarea in secretia vaginala a nivelului unui marker deosebit de important in acest caz - fibronectina fetală (fFN) în vagin. Cu cât este mai scăzută concentraţia fFN în vagin, cu atât mai scăzut este riscul de naştere prematură.

Tratamentul in travaliul prematur

Produsele tocolitice întârzie nasterea prin împiedicarea contracţiilor uterine (tocoliza), permiţând astfel castigarea unui timp suplimentar absolut necesar pentru maturizarea copilului. Tocoliza imbunatateste rezultatele clinice şi reduce durata şederii în spital pentru copiii născuţi prematur.

Hemoragia post partum

Hemoragia care survine după naştere, sau hemoragia post partum, înseamnă pierderea unei cantități mai mari de 500 ml de sânge care urmează unei naşteri vaginale, sau 1.000 ml de sânge după o operatie cezariană. Este cea mai frecventă cauză a decesului mamei după naştere în ţările dezvoltate, şi este o cauză principală a morbidităţii maternale în lume.

Atonia uterină (incapacitatea uterului de a se contracta), care conduce la sângerare excesivă, este responsabilă pentru 80% din cazuri. Reţinerea şi infectarea placentei pot determina incapacitatea uterului de a-şi regăsi tonusul muscular suficient.

Sângerarea menstruală abundentă

Un ciclu menstrual durează de obicei 3 - 5 zile, însă orice ciclu între 2 şi 8 zile este considerat ca fiind normal. În medie, pierderea de sânge în timpul menstruaţiei este de 35 ml (între 10 şi 80 ml considerându-se că este normal), deşi impactul pierderii de sânge asupra stilului de viaţă şi calităţii vieţii pacientei este probabil de o relevanţă mai mare.

În general, sângerarea în timpul ciclurilor menstruale este considerată ca fiind prea abundentă dacă:

  • este nevoie să se schimbe tampoanele igienice o dată pe oră timp de mai multe ore
  • este nevoie să se utilizeze dublă protecție igienică pentru rezolvarea sângerării menstruale
  • este nevoie să se schimbe protecţia igienică în timpul nopţii
  • sângele menstrual contine cheaguri mari de sânge
  • sângerarea lunară abundentă afectează activităţile obişnuite
  • pacienta se simte obosită, lipsită de energie, sau prezintă dificultati in respiraţie, acestea putând fi simptome de anemie (o problemă care afectează celulele roşii din sange) cauzată de pierderea de sânge în timpul menstruaţiei

Sângerarea menstruală abundentă (SMA) este o afecţiune medicală care poate fi tratată.

Cauzele sângerării menstruale abundente

Sângerarea menstruală abundentă (SMA) poate avea multe cauze diferite. Unele dintre cauzele posibile ale SMA includ:

  • Creşterea de ţesut necanceros în interiorul uterului (fibroame sau polipi)
  • Tulburări de sângerare cum este boala von Willebrand, care afectează capacitatea de coagulare a sângelui
  • Afecţiuni în care tesut din mucoasa uterină invadeaza zone din exteriorul uterului, sau se dezvolta în muşchiul uterin (endometrioză sau adenomioză)
  • Valori ridicate ale anumitor substanțe chimice în corp (prostaglandine sau endoteline)
  • Infecţii precum boala inflamatorie pelviană (BIP)
  • Dezechilibre hormonale
  • Utilizarea de dispozitive intrauterine (DIU) în scop contraceptiv
  • Afecţiuni hepatice, renale sau tiroidiene

În mare parte din cazuri, nu se poate identifica o cauză a SMA. Cu toate acestea, sângerarea abundentă în timpul ciclurilor menstruale poate fi tratată.

REKOVELLE®
(follitropin delta)
FERTILITATE
MENOPUR®
(menotropină injectabilă)
FERTILITATE
BRAVELLE®
(urofolitropină injectabilă, inalt purificată)
FERTILITATE
GONAPEPTYL®
(triptorelină)
FERTILITATE

REKOVELLE® (follitropin delta) este primul hormon foliculostimulant (FSH) recombinat produs pe o linie celulară umană (PER.C6) prin tehnologia ADN-ului recombinant.

REKOVELLE® (follitropin delta) are ca indicatie terapeutica stimulare ovariană controlată pentru dezvoltarea de foliculi multipli la femeile supuse tehnicilor de reproducere asistată (TRA), precum fertilizare in vitro (FIV) sau injectarea intracitoplasmatică de spermă (ICSI).

REKOVELLE® se administreaza intr-un regim de dozare individualizat in functie de nivelul hormonului anti-Müllerian (AMH) si greutatea pacientei.

MENOPUR este o gonadotropină menopauzală umană înalt purificată. Dezvoltarea produsului MENOPUR s-a bazat pe recunoaşterea faptului că reproducerea naturală depinde de acţiunea coordonată a doi hormoni : FSH (hormonul foliculo-stimulant) şi LH (hormonul luteinizant). MENOPUR conţine FSH şi LH în proporţii egale.

Vezi prospect MENOPUR 600UI
Vezi prospect MENOPUR 1200UI

BRAVELLE este primul produs ce contine FSH inalt purificat de origine umană, cu un profil de eficacitate terapeutică şi tolerabilitate similar cu al rFSH (FSH recombinant). BRAVELLE este indicat pentru hiperstimulare ovariană controlată pentru inducerea dezvoltării de foliculi multipli în reproducerea umana asistată.

Tratamentele recomandate pentru tehnicile de FIV presupun administrarea regulata a produsului sub forma de injecţii subcutanate sau intramusculare şi au drept scop stimularea ovarelor pentru obtinerea unui număr mai mare de foliculi.

Vezi prospect BRAVELLE

GONAPEPTYL este utilizat în tratamentul infertilităţii in procedurile de reproducere umana asistata, in primul rand pentru reglarea si controlul nivelurilor hormonilor FSH şi LH. Aceasta se face pentru creşterea controlului asupra ciclului feminin împiedicând atingerea unui vârf prematur al LH-ului (care ar putea declansa ovulatie necontrolata).
Este de asemenea recomandat de medicii ginecologi femeilor care prezintă endometrioză şi mioame, afecţiuni care necesită suprimarea nivelului de estrogen. Tratamentul este disponibil sub forma unei injecţii lunare de depozit sau sub forma de injecţii subcutanate zilnice pentru femei.

Vezi prospect GONAPEPTYL

LUTINUS®
(progesteron cu administrare vaginala)
FERTILITATE
TRACTOCILE®
(atosiban)
OBSTETRICĂ
MISODEL®
(misoprostol vaginal insert)
OBSTETRICĂ
PABAL®
(carbetocină)
OBSTETRICĂ

LUTINUS® este indicat pentru suport luteal în cadrul programelor de tratament prin tehnici de reproducere asistată (TRA), pentru femeile care suferă de infertilitate.

Vezi prospect LUTINUS

TRACTOCILE se administrează prin perfuzie intravenoasă în trei etape succesive pentru întârzierea iminentei de naşterie prematura. TRACTOCILE contribuie la amânarea naşterii, câştigându-se astfel timp pentru continuarea maturarii copilului.


Vezi Prospect TRACTOCILE

Este posibil ca travaliul să trebuiască să fie indus atunci când apar complicaţii medicale pentru mamă sau pentru copil, sau atunci când travaliul normal întârzie. Întârzierea travaliului, în condiţiile în care copilul este complet maturat si dezvoltat, ridică un risc serios pentru copilul nenăscut, care continuă să crească dacă sarcina depăşeşte 42 de săptămâni. Per total, aproximativ una din cinci sarcini poate ajunge la necesitatea de inducere a travaliului.

În România este autorizat pentru punere pe piață, pentru inducere de travaliu, produsul MISODEL(misoprostol).

Vezi Prospect MISODEL

PABAL este un produs Ferring, analog al oxitocinei, cu acţiune de lungă durată, care se utilizează pentru prevenirea hemoragiei după o nastere prin operatie cezariană.

Hemoragia uterină poate apărea după un avort incomplet, o operatie cezariană sau in faza finală a travaliului, după expulzarea placentei, din cauza tonusului insuficient al uterului (atonie).

PABAL se administrează înainte sau după eliminarea placentei o singura fiola, intravenos.

Vezi prospect PABAL

OXYTOCIN®
OBSTETRICĂ

OXYTOCIN are urmatoarele Indicaţii terapeutice:

  • Declanşarea travaliului (stimularea contracţiilor uterine primare şi secundare), controlul activităţii uterine în timpul naşterii.
  • În chirurgia obstetricală (cezariană, întrerupere de sarcină), pentru obţinerea retracţiei uterine.
  • Atonie uterină consecutivă hemoragiei din perioada delivrenţei
  • Medicamentul poate fi folosit ca galactocinetic în retenţia de lapte din primele zile ale perioadei puerperale.

Vezi Prospect OXYTOCIN